Cipru

Am trecut bine de jumatatea trecerii in revista a vecinilor unionali. Azi - o tara sfasiata de vicisitudinile sortii, trasa in directii diferite de ortodoxie si islam, o tara care e mai aproape de Africa decat de Europa, si care a intrat in UE in 2004, Cipru.



Insulita asta din sudul Turciei a obtinut independenta de sub maretul imperiu britanic abia in 1960, si nu am glumit cand ziceam de istoria ei agitata. A fost folosita ca moneda de schimb intre Imperiul Otoman si cel Britanic in secolul 19, apoi in secolul 20 s-a trezit in ei spiritul nationalist si voci au inceput sa ceara uniunea cu tara muma.

Alte voci undeground au format miscari de guerilla - EOKA, care au reusit sa scuture tara de jugul imperial britanic. S-a subestimat insa dragostea turcilor pentru insulita respectiva, astfel incat in anii urmatori declararii independentei, Turcia si-a revarsat spahii in stilul caracteristic si cunoscut Europei de Est (drept pentru care s-a si ales cu cateva nuiele pe spate de la Comisia Europeana pentru Drepturile Omului).


prizonieri ciprioti si spahii moderni

Biata tara s-a gandit totusi, impartita intre greci si turci, sa isi construiasca o oarecare identitate nationala. Steagul a fost ales cu grija, ferindu-se sa foloseasca vreuna din culorile sau simbolurile Turciei sau Greciei (rosu, albastru, semiluna sau crucea). Conturul tarii si craca de maslin au fost considerate sigure si impartiale.



In alta ordine de idei, Ciprul a fost in vremuri mitologice "locul de joaca al zeilor". Acolo s-a nascut Afrodita (si cel care s-a nimerit acolo sa imortalizeze momentul a fost Botticelli):




Petra Tou Romiou, piatra Afroditei, intre Limasson si Paphos

Cultul Afroditei a fost mentinut viu de legende legate de atingerea (cateodata romantica, alteori razbunatoare a zeitei) - probabil cea mai cunoscuta este cea a sculptorului Pygmalion, care se indragosteste de statuia sa (si Afrodita o transforma in femeie), intr-o reeditare gen legendele Olimpului a mitului creatiei si a derivarii elementului feminin din cel demiurgic masculin. (dureros, nu? :)

Insula e mica, reprezinta cam 4% din teritoriul Romaniei, insa are un relief frumos si multe vestigii. Orasele merita vazute, incepand cu Nicosia, care este ultima capitala impartita (gen zidul Berlinului) intre zona greceasca si cea turceasca, delimitate de Linia verde demilitarizata. De vizitat - Muzeul de Arta Bizantina.


Palatul prezidential din Nicosia

O alta zona turistica frumoasa este Larnaca, unde se afla Hala Sultan Tekke, punct important de pelerinaj in lumea islamica, dupa Mecca si Medina (aici fiind mormantul matusii Profetului), pe malul unui lac sarat.

In Cipru se gasesc 20 de specii rare de orhidee si peste 100 de alte plante care nu mai cresc nicaieri in lume. Apropo de unicate, simbolul national este muflonul cipriot, care se afla si pe monede si este astazi protejat, fiind pe cale de disparitie (e ciudat cum rezista orhideele si dispare ditamai oaia, este un subiect de meditatie asupra efemeritatii lumii).


Muflon antic

Ce mancam traditional in Cipru?

Mezze, sau mezedes, gustari cu fel de fel de sosuri pe langa: humus si tahini (de inspiratie arabeasca), branza halloumi la gratar, chakistes (masline murate), cacik (un fel de tzatziki), salata de creier, fructe de mare, purcel afumat (lountza) si limba de miel.

Pilaf, dolma (suna armeneste, nu?), sarmalute in foi de vita, shis kebab (mostenire turceasca) - de fapt, ce sa ne mai ascundem dupa deget, toata Europa de est am fost influentati sanatos si cuprinzator de mancarea turceasca.

Commanderia - vin rosu dulce specific, despre care se spune ca e cel mai vechi din lume, produs de 2000 de ani (numele ii vine de pe vremea lui Richard Inima de Leu si a cavalerilor lui popositi prin Cipru).

Puncte de acces pentru vacanta in Cipru- aeroporturile Larnaca si Paphos. Reveniti pentru trasee alternative cu masina, via Turcia. :)

sursa fotografii: wikipedia

---