Adamclisi, Biserica Omului, dar a cui anume?

Cand spui Adamclisi, spui, teoretic, cum ai invatat la scoala, Tropaeum Traiani - marele monument ridicat in cinstea victoriei romanilor in luptele cu dacii in primii ani ai secolului al doilea dupa Cristos, "certificat de nastere al poporului roman", construit dupa proiectul lui Apollodor din Damasc intre anii 106-109, mai vechi decat Columna lui Traian de la Roma (113 d.Hr.).

Si noi stiam acelasi lucru, care ne-a fost confirmat de toate materialele scrise (panouri, inscriptii) din complexul Adamclisi. Cu toate acestea, cautand si date mai putin cunoscute despre monument, am gasit o cu totul alta istorie, care leaga existenta monumentului nu de Traian, ci de Burebista.



Ceea ce stim azi provine din studiile si cercetarile arheologice ale lui Grigore Tocilescu in ultimii ani ai deceniului 1880, si intr-o conferinta de la Ateneu din 1890, acesta a declarat ca monumentul de la Adamclisi "apartine lui Traian si numai lui". Acest lucru ar insemna ca cele 54 de metope (placi cu basoreliefuri) care il inconjoara reprezinta luptele dintre daci si romani din anii 101-102. Acest argument ar fi sprijinit si de datarea in acelasi an a altarului si a mormantului tumular care se afla in spatele monumentului.

Altarul se pare ca avea forma de paralelipiped, cu latura lunga de 12m si o inaltime de 6 metri, pe care s-a estimat (dupa fragmentele gasite) ca erau inscrisi vreo 4000 de soldati. A fost construit in anul 102, odata cu mormantul tumular (o movila de pamant, un gorgan, foto stanga, mai jos) sub care doarme un ofiter roman.



Istoria "alternativa" ar fi teoria expusa mai tarziu de cercetatorul Virgiliu Oghina, care, cercetand mai amanuntit basoreliefurile, a depistat cateva detalii care par sa nu se refere la luptele dintre daci si romani din iarna anului 102: luptatorii sunt cam dezbracati pentru acel anotimp si chiar desculti, unii barbati au trasaturi usor orientale, barbi lungi si impletite, sunt reprezentati stejari infrunziti cu ghinde si lipsesc calaretii sarmati care i-au ajutat pe daci in lupta, si care, de altfel, sunt reprezentati pe Columna lui Traian. Astfel incat s-a sugerat ca monumentul nu se leaga nici de Traian, nici de luptele romanilor cu dacii, ci ca este de origine dacica si ar fi fost construit de Burebista, reprezentand momente din luptele dacilor cu o armata din Orientul Apropiat. Teoria lui Oghina se gaseste in studiul Monumentul triumfal al regelui Burebista, se gaseste in mai multe locuri online, o puteti citi, spre exemplu, aici.

Contra-argumentand aceasta teorie ar veni si inscriptia refacuta de Tocilescu din fragmentele descoperite in zona, din care a reusit sa elaboreze pe ghicite urmatoarea fraza votiva:

Marti Ultori Imperator Caesar Divi Nervae filius Nerva Traianus Augustus Germanicus Dacicus Pontifex Maximus Tri. Pot XIII Imp VI Cos V PP devicto exercitu Decibali regis Dacorum Tropaeum consacravit.

Din fericire, pentru ca latina din liceu ne e cam ruginita, pe site-ul cimec (al Institutului de Memorie Culturala) gasim si traducerea, care ar confirma "paternitatea" lui Traian si faptul ca a inchinat monumentul Zeului Razboiului, Marte, dupa ce a invins ostile dace:

Zeului Marte Razbunătorul (facut) de Imparatul Caesar fiul divinului Nerva, Verva Traianus Augustus Invingatorul Germanilor, Dacilor, Mare Preot, Tribun a XIII-a oara, proclamat Imperator a VI-a oara, consul a V-a oara, Parinte al Patriei dupa ce a invins pe regele Decebal al dacilor a ridicat acest trofeu.

Cetatea Adamclisi

Desi din punct de vedere istoric probabil enigma monumentului triumfal este mai importanta (ne-elucidata fiind), noua ne-a placut mult mai mult sa vizitam ruinele cetatii.

Cetatea Adamclisi se gaseste la iesirea din oras, la vreun kilometru si jumatate de monument. A fost construita tot in timpul lui Traian, dupa luptele de la Adamclisi. Cea mai veche inscriptie descoperita acolo dateaza de prin anii 115-116 si a fost dedicata imparatului Traian de locuitorii cetatii... Traianenses Tropaeenses, amanunt care pentru noi adanceste enigma. Daca monumentul nu era construit pentru victoria lui Traian, de ce ar fi luat locuitorii asezarii numele latin al edificiului inca din secolul al 2-lea?

Lasand totusi arheologilor sarcina de a descalci misterele istoriei de acum aproape 2 milenii, sa va mai povestim despre cetate - ce am aflat si noi de la fata locului. A fost distrusa prima data de goti la sfarsitul secolului al 3-lea si ceea ce vedem astazi sunt ramasitele cetatii construite acolo de imparatul Constantin in 316.



Inscriptiile puse pe alocuri de muzeul de arheologie Constanta ne spun ca asezarea s-a dezvoltat ca punct de aparare a monumentului si drumurilor comerciale care treceau pe aici si in jurul anului 170, in timpul lui Marcus Aurelius, a fost ridicata la rangul de municipium (Civitas Tropaensium, care devenise unul dintre cele mai mari orase ale provinciei). La sfarsitul secolului 6 avarii si slavii au atacat Adamclisi si au distrus monumentele si sculpturile cetatii, lasand-o in ruine. Locuitorii ei au mai ramas acolo putin timp, parasind-o definitiv in secolul 7.

La inceputul secolului al XV-lea turcii au furat Dobrogea de la noi cu sabia (I.C. Bratianu, 1878)

Intr-adevar, incepand cu secolul 14 tarziu, turcii incepusera sa faca razii din ce in ce mai dese peste Dunare, iar Dobrogea a intrat sub dominatie turca treptat pe tot parcursul secolului al 15-lea. Ce au dat turcii locului a fost numele: Adamclisi e latinizarea numelui Adam Kilise, Biserica lui Adam - turcii au crezut initial ca impozantul monument circular, care se vedea de departe pe deal, era o biserica. De la Biserica lui Adam sensul s-a deformat mai apoi in Biserica Omului.



Stanga sus: fragmente de coloane din Basilica Cisterna - o biserica ce a fost construita peste un rezervor de apa alimentata de apeductul din canalul pentru colectarea apei pluviale care cobora de-a lungul via principalis, foto stanga jos:



Zidul de aparare avea 22 de turnuri si 8 porti, iar din intreaga cetate s-au scos la iveala pana acum strada principala, patru basilici crestine, o basilica civila, un baptisterium, locuinte si pravalii. Cu exceptia a doua porti si a uneia dintre basilici nu reusesti insa sa iti dai seama prea bine printre ce ruine mergi: zidurile au arareori mai mult de 60-70 de centimetri inaltime si poti doar banui ca aici a fost o casa, acolo pravalia unui negustor, aici treceau rotile carelor care au sapat in piatra canale.



Singurii locuitori ai cetatii sunt acum serpii (cam agasati ca au fost deranjati de la siesta de zgomotele noastre), soparlele verzui si cate o broscuta testoasa miniaturala. In rest, fluturi si flori cat vezi cu ochii, iarba uscata, plante medicinale si un miros de camp si de vara de n-ai mai fi plecat de acolo.

Daca te intereseaza subiectul, mai citeste:
Vasile Parvan, Cetatea Tropaeum - Consideratii istorice
Tropaeum Traiani, Cetatea, pe site-ul cimec.ro

---