Kanchanaburi & Templul Tigrilor

Nu sunt multe locuri in lume unde sa poti pune mana pe tigri, sa stai in preajma lor si sa ii observi ca pe niste pisici mai mari dar (aproape) la fel de jucause. Templul Tigrilor de langa Kanchanaburi nu doar ca este unul dintre ele, dar este cel mai mare si cel mai cunoscut, mai ales datorita atentiei date de presa internationala si a povestilor care inconjoara templul.



Figura emblematica a locului este Acharn Phoosit, liderul templului, cel care a intiat aducerea tigrilor aici. Se pare ca toti tigrii sunt salvati de la baconieri, nascuti in captvitate sau, oricum, salvati de la o soarta mai trista. Pe de alta parte, nu poti sa nu te gandesti ca locul unui tigru nu e de fapt intr-un templu, cu hoarde de turisti care il mangaie si il fotografiaza.



Cum se desfasoara o vizita aici? Mai intai insa, trebuie sa stii ca nu ai voie sa intri cu umerii dezgoliti (nu le place calugarilor) sau imbracat in culori vii, in special roz, galben sau portocaliu (nu le place tigrilor). Intrarea este 500 bahti (10 euro) si cam orice alta activitate pe acolo costa in plus, intre 500 si 1000 bahti - hranirea puiutilor, programul de dimineata si de seara. Daca vrei sa platesti undeva pe la 100 euro, incepi de dimineata luand masa cu calugarii, facand cumparaturi si stand pana seara.



De obicei, turistii vin, stau la coada si fac poze rapid cu tigrii, asistati indeaproape de voluntari. Apropos de asta, puteti merge sa faceti voluntariat acolo minim trei saptamani. Tigrii stau intr-un asa numit canion si interactiunea cu ei acolo este scurta. Vestea buna e insa ca de obicei mai sunt cativa tigri in afara canionului, de obicei cei neintegrati sau mai micuti. Pe ei ii gasesti fara hoardele de turisti, cu cate un calugar sau voluntar si poti petrece mai mult timp cu ei.



De ce sunt tigrii atat de blanzi si neinteresati de potentialul de masa al turistilor? De ce nu ataca? Parerile sunt impartite. Unii banuiesc ca tigrii sunt sedati. I-am intrebat pe voluntarii de acolo si ne-au explicat ca nu e adevarat, ca mananca doar carne gatita, niciodata cruda si ca au digestia lenta, le e cald, de aceea parand somnorosi.

 

Nu suntem in masura sa spunem ce e real si ce nu. Tigrii pareau tratati ok, cei de acolo se jucau cu ei, ii mangaiau, nu am vazut nici un animal lovit dar... vorbim totusi de animale salbatice. E sigur? Pare ca da, voluntarii ne-au spus ca nu a fost nici un incident grav si tigrii pareau indiferenti si obisnuiti cu vizitele.



Noi i-am vazut si spre seara, la programul de joaca, atunci cand era despartiti de ei de un gard un pic mai mare de jumatate de metru si tigrii erau veseli, agitati, sareau si se tavaleau ca pisicile. Minunat.




La templu e greu/imposibil sa ajungi fara sa inchiriezi un tuk tuk (te duce, te asteapta, te duce inapoi), un taxi sau o masina. Nu incerca sa gasesti un autobuz. La Templul Tigrilor ajungi usor din Bangkok intr-o excursie de o zi, dar poate n-ar strica sa te gandesti sa stai o noapte in Kanchanaburi. E un orasel mic si dragut, cu cateva lucruri de vazut. Sunt plecari foarte dese cu autobuzul, mai ales din Autogara din Sud sau de pe Khao San Road si gasesti si trenuri.



Nu trebuie sa ratezi podul peste raul Kwai (de unde si filmul Bridge over the River Kwai). Podul in sine nu e spectaculos, povestea din spate e insa impresionanta. Podul face parte din asa numita Death Railway, o cale ferata construita de japonezi in timpul razboiului pentru a face legatura intre Thailanda si Burma. Peste 100.000 de oameni au murit la constructia ei, majoritatea atunci cand s-a facut podul. Oricum, gasiti mai multe muzee dedicate razboiului, un cimitir de razboi sau locuri care amintesc de cele intamplate aici.



De aici puteti merge sa vedeti si cascadele Erawan, am vazut (nu am ajuns) ca sunt spectaculoase, sa vizitati elefantii la Taweechai sau sa va plimbati prin padurile din jur. Majoritatea guest house-urilor, restaurantelor si barurilor se concentreaza pe River Kwai Road, iar preturile sunt mici.



Pentru mai multe fotografii cu tigri click aici

---