34°C

Kuala Lumpur

Dacă eşti obisnuit cu peisajele marilor capitale europene, cu clădiri istorice şi faţade monumentale, cu cafenele încîntătoare şi străduţe înguste, pietruite, cu flori la ferestre, atunci cînd ajungi în Kuala Lumpur, metropola asiatică, găseşti cu totul altceva. Dacă, dimpotrivă, eşti obişnuit cu peisaje americane, atunci zgîrie-norii sînt probabil ceva obişnuit şi nu te impresionează mai deloc, deşi în Kuala Lumpur te poţi uita în sus, pînă hăt-departe înspre cer, la Petronas Towers, cea mai înaltă clădire din lume. După o vreme, cînd renunţi la obiceiul de a face comparaţii şi laşi lucrurile să curgă pur şi simplu în faţa ochilor tăi şi să-ţi pătrundă nealterate în minte, orasul începe să-ţi vorbească pe limba lui.

Zgîrie-norii răsar dintr-o mare de verdeaţă ecuatorială, întinzîndu-se drepţi şi perfecţi către cerul mereu cald. E un amestec bizar de arhitectură futuristă şi spirit oriental. Sînt şi pagode chinezeşti şi moschei islamice. Buddha îţi surîde enigmatic dintr-un colţ al templului, iar femeile cu capul acoperit după obiceiul musulman te privesc cu ochi negri şi migdalaţi. La început, diversitatea culturală şi mai ales religioasă te ameţeşte şi îţi zăpăceşte toate preconcepţiile. Vezi chinezi musulmani, vezi băştinaşi malaezieni romano-catolici şi nu mai înţelegi nimic. Malaezia este un stat democratic, dar compus din mai multe sultanate. Sultanii locuiesc la Palat şi în zilele de sărbătoare naţională supuşii îi pot vizita la domiciliu şi pot da mîna cu ei, iar turiştii pot asista la schimbarea gărzii de la Palatul Regal, un fel de copie palidă a ritualului britanic.

Cînd eşti plimbat cu maşina în inevitabilul “tur de oraş”, ţi se arată parcuri perfecte, cu gazon englezesc şi ronduri de flori, cu arteziene şi monumente comemorind obţinerea independenţei, frumoase clădiri moştenite din vremurile colonialiste şi drumuri stralucind de curatenie. Mai vezi hoteluri şi restaurante luxoase, magazine de suveniruri scumpe, puse anume in calea turiştilor, gigantice panouri publicitare făcînd reclamă unor brand-uri internaţionale. Totul îţi crează senzaţia că ai intrat într-o lume civilizată, avansată, modernă.

Cînd te aventurezi însă pe cont propriu, în spatele hotelului (pentru a căuta, ca tot românul, o “butică” de unde să-ţi iei cola şi ţigări) descoperi “viaţa adevărată” de dincolo de frumoasele faţade turistice. Chiar în spatele centrului turistic şi comercial încep cartierele sărace, cu clădiri mărunte şi scorojite, unde viaţa oamenilor se desfăşoară în plină stradă. Descoperi terasele localnicilor: cîteva mese soioase aruncate în stradă, în faţa unei tejgele care serveşte drept bar şi bucătărie, unde sînt expuse mîncăruri complet necunoscute, avînd culori si texturi neaşteptate, depozitate în castroane şi lighene de plastic. Într-un fel de vitrină improvizată sînt afişaţi pui fripţi, în încercarea de a părea apetisanţi - dar ţie, europeanului înfricoşat de gripa aviară, ţi se par adevărate pericole biologice.

Pretutindeni în aer pluteşte un miros vag dulceag, greu de descris, dar inconfundabil, care în combinaţie cu mirosul de gunoi ce se revarsă direct în stradă, devine fetid. Dacă treci prin spatele restaurantelor (numite “restoran” pentru a simplifica regulile complicate de spelling englezesc) poţi avea mari surprize, care îţi taie definitiv cheful de a încerca specialităţile locale. Mai bine îţi încerci norocul în Chinatown (care seamănă izbitor cu Europa noastră de la margine de Bucureşti), un fel de aglomerare pestriţă de standuri ambulante, unde se găsesc grămezi de genţi “Louis Vuitton”, pantofi sport “de firmă”, precum şi ceasuri şi parfumuri “originale” cu numai 10 dolari. Cam aşa arată Kuala Lumpur, văzut în jumătate de zi...

Un articol de Adina Rosetti.

Nota 0.0 din 5 (0 nota(ri))

1 2 3 4 5

0 Comentarii

Comenteaza si tu

Nume: *

E-mail: *

Ai un site/blog?

Verificare *

 

text html anunta-ma cand se adauga alt comentariu