Ankara

Primul pas in Turcia l-am facut crezand ca o sa calc pe un covor pufos, si ca or sa ma ameteasca arome de fistic prajit, castane fierbinti, cafea la nisip, oaie la protap, baclava in suc propriu, valuri de mirosuri din saculetii de condimente pe care nici cu gandul nu le gandesti, nici cu nasul nu le imaginezi, printre vanzatori in ilice rosii si salvari cu burta, fesuri de catifea si mustati de aga furios, care stau pe pernute in prag de pravalie si trag impasibili din narghilele.. simti mirosul?

De asta probabil, atunci cand am auzit prima oara chemarea muezinului, seara, in drum de la aeroport... ul de covoare zburatoare catre caravanseraiul din centru, am simtit in ochi tot nisipul deserturilor si pe spate fiorul prevestitor al simunului, tipatul sacalului intre dune si apasarea cerului deschis deasupra, raceala pamantului sub genunchi si asprimea rogojinei pe vanataia din frunte de pe vremea cand strigatul acela ma apleca spre Mecca.

Ankara e un oras mic. Are abia 80 de anisori. Dar Ankara e un oras mare, de vreo 2-3 ori mai mare decat Bucurestiul, si peste 4 milioane si jumatate de locuitori. Capitala - oras administrativ -  a Turciei, nu prea pastreaza nimic din atractia si fanteziile orientale, este un oras european, unde fetele pot sa poarte buricele goale si fuste scurte, iar baietii vajaie pe motociclete in haine de piele, unde turistii stau in hoteluri de lux si localnicii in zone rezidentiale superbe.

Dar Balkane, Balkane moj se poate canta si in Turcia, chiar numele lantului muntos venind din turca (balkan= munti impaduriti). Asa ca balcanismul pandeste la fiecare colt. Unde fie un intreprinzator adhoc vinde pe o fata de masa intinsa pe asfalt zdranganele de arama si maruntisuri chinezesti, fie vezi un carucior cu sarailii si covrigi, fie intri in vreo zona comerciala gen Obor, unde langa sacii cu seminte de susan si alune poti sa cumperi çorap, şoset şi pijama, productie atat turceasca, cat si chinezeasca.

 

Apropo de magazine, o ciudatenie simpatica am remarcat-o in legatura cu pozitionarea magazinelor de mireasa. Turcii tin din tot dinadinsul sa trateze omul cu menajamente. Omul, adica barbatul. Care nu trebuie stresat vizual de vederea vitrinelor cu rochii de mireasa, cununite si cocarde. De aceea, am vazut nenumarate asemenea magazine la etaj, acolo unde ochiul nu le sesizeaza amenintator (ca pe Lipscani, spre exemplu). Domnisoarelor, privirea sus.

Vorbind tot de femei, imi amintesc vizita la cea mai veche moschee din Ankara, Haci Bayram. Era vreme de rugaciune. Inauntru, doar barbati. Intrebam dragonul de la intrare, care ne face afabil semn cu capul sa mergem sus, la … galerie. Luam de urechi pantofii si scartaim pe scari pana in spatele imamului. Intr-adevar, eram singurele femei de acolo. Dupa ce admiram multimea de funduri si calcaie plecate in temenele spre Mecca, iesim, odata cu restul credinciosilor, ca sa observam ca populatia feminina exista, dar era afara cu tzancul de mana si sacosa de plastic in brate, imbrobodita si cu fuste pana in pamant, asteptand consortul sa iasa de la rugaciune in adidasi si blugi (turcesti).

 

 In Ankara nu trebuie sa te grabesti nicaieri. Pentru ca daca tot esti in intarziere, n-ai cum merge mai repede din cauza traficului. Orasul e intins ca o foaie de baclava peste foarte multe coline, lucru care distorsioneaza perspectivele si distantele. De exemplu, stand in hotel si admirand turnuletul de observatie Atakule, pe care aproape il puteai atinge cu mana, am hotarat sa mergem pe jos pana la el. Dupa o ora, timp in care ai fi jurat ca o sa apara dupa primul colt, l-am gasit in sfarsit. Parea mult mai mic decat de departe (125 m). Si de sus nu aveai voie sa faci poze.  

In Ankara trebuie sa vorbesti rar engleza. Pentru ca te ajuta pe tine sa iti faci o dictie frumoasa, nu pentru ca asa te-ar intelege mai bine cineva. In Ankara, e bine sa vorbesti turca. Drept pentru care va recomand calduros sa retineti cuvintele kirmiz şarap si sa le folositi in primul club sic cu muzica turceasca (eventual cantata live la chitara – va dau adresa). Ah, daca vreti sa beti vin alb, trebuie sa inlocuiti kirmiz cu beyaz ;-)

Cu gandul la echlibristica lui Keraban si la hoardele care napadeau cata frunza, cata iarba, Tara Romaneasca, s-a incheiat, in apus glorios peste Marea Neagra, excursia in tara europeana de peste Bosfor, din buza orientului.

---

Harta

• Atakule
• Haci Bayram
• Kocatepe

---