3°C

Utrecht

Orasul Utrecht merita trecut pe lista destinatiilor olandeze cel putin pentru doua particularitati: este cel mai mare oras studentesc (Universitatea din Utrecht este cea mai mare din tara si, spun multe voci, si cea mai buna din domeniul stiintelor umaniste) si adaposteste cunoscutul Dom, cea mai inalta constructie bisericeasca din Olanda (ceea ce nu e putin lucru, avand in vedere ca in aproape fiecare oras se gaseste cel putin o catedrala). Utrecht este este situat in mijlocul Olandei, in regiunea Randstad, si este al patrulea oras ca marime din aceasta tara.

De data aceasta nu am luat calea muzeelor; am preferat sa cunosc orasul prin propriile simturi, dupa un traseu subiectiv. Am inceput, de aceea, cu unul dintre campusurile universitare, aflat aproape la marginea orasului (10 minute cu autobuzul, de la gara). De la geamul autobuzului ticsit cu studenti (care insa nu se impingeau pentru locurile de pe scaune) se vedeau, intr-un descrescendo lamuritor, straturile orasului - de la fragmente de cartier central, cu case spatioase, pana la cartiere marginase, cu locuinte destul de inghesuite.

La coborare, am gasit un soi de cartier ingrijit, cu constructii contemporane (nici vorba de licee sau facultati in cladiri istorice - cel putin, nu in zona aceasta). Am poposit intr-o cafenea studenteasca, unde puteai usor sa obtii informatii sau sa faci conversatie in engleza.

Am intrat si intr-o librarie din zona, unde se gaseau o multime de carti, inclusiv in engleza, din domeniile practicate in aceasta parte a orasului - mai ales sociologie si antropologie; se gasea insa si ceva literatura. Am dat apoi o raita prin biblioteca universitara - destul de asemanatoare cu BCU din Bucuresti, dar ceva mai aerisita, in ciuda designului in culori intunecate.

Am parasit campusul cu acelasi autobuz, cu care am mers inapoi, pana la gara. Aici am pierdut cateva ore prin mall-ul aflat chiar deasupra garii, Hoog Catharijne, cum pareau sa faca majoritatea trecatorilor. Utrecht fiind un mare nod feroviar iar locuitorii Olandei fiind mari commuters, cei aflati in trecere nu erau deloc putini.

Mai ales pentru ca aici trenul e o alternativa buna la aglomeratia de pe autostrada. In Hoog Catharijne se gasesc reprezentante ale multor magazine cunoscute - eu am numarat trei H&M-uri - asa ca ai cu ce sa-ti pierzi timpul pana trece ploaia sau pana vine urmatorul tren. Fiindca ploaia se oprise si fiindca eu nu asteptam nici un tren, am pornit, alene, pe stradutele pietonale cu case vechi, cafenele, magazine si canale.

Cum la aproape fiecare colt de strada se gasesc indicatii pentru turisti, nu ai sansa sa te ratacesti, dar nici sa te lasi dus de strazi - decat daca ignori intentionat sagetile. Chiar si asa, strazile inguste si intortocheate te duc singure spre Dom, pe care il si vezi din aproape orice punct din centru.

In apropierea Domului (construit in secolul XIV) am gasit o puzderie de turisti, un - de acum binecunoscut - scuar cu cafenele, mese si scaune in aer liber, si o statuie putin stranie.

Poti privi ore in sir la dantelariile complicate, de piatra, care orneaza constructia. De jur imprejurul cladirii, blitzurile aparatelor foto sclipeau ca la o mare gala de film. Domul era in reconsolidare, dar accesul nu era ingradit.

Am nimerit, mai mult din intamplare, intr-o gradina interioara, un fel de patio elegant, intruchipand un soi de parc miniatural, cu alei drepte, delimitate de tufisuri tunse geometric, cu o mica fantana in mijloc, unde, in ciuda vremii inchise, cativa venisera sa citeasca, sa se relaxeze sau sa-si consume pranzul.

Verdele era neverosimil, in lumina incarcata de umiditate care, se spune, face picturile marilor maestri olandezi atat de speciale. Lumina olandeza face chiar obiectul unui documentar interesant, care a rulat si la Bucuresti, in urma cu vreo trei ani, in cadrul 'Saptamanii Filmului Olandez' de la Scala.

Dupa ceva vreme de contemplatie, am pornit din nou pe stradutele inguste - dar de data aceasta de-a lungul canalelor, pe langa apa. In unele dintre fostele depozite marunte de pe marginea apei, s-au deschis restaurante cu cateva mese, asezate la numai cativa centimetri de apa verzuie, dar curata.

Mi-am croit apoi drum printre biciclisti si trecatori si m-am vazut din nou in gara aglomerata - careia i se pregateste o reconstructie din radacini. Cei care vor s-o vada in forma actuala trebuie sa se grabeasca.

Nota 5.0 din 5 (1 nota(ri))

1 2 3 4 5

Harta

• Domul
• Universitatea

0 Comentarii

Comenteaza si tu

Nume: *

E-mail: *

Ai un site/blog?

Verificare *

 

text html anunta-ma cand se adauga alt comentariu