Skadarlija, cartierul boem al Belgradului

"Sa mergeti in Skadarlija, e micul Montmartre al Belgradului", mi-a spus intr-o dimineata concierge-ul hostelului. Imi aminteam de cand mersesem in Muntenegru de un popas pe malul lacului Skadar, pret de-o limonada si-o explorare de cetate parasita la granita dintre Muntenegru si Albania, dar nu vedeam vreo legatura intre cel mai mare lac din Balcani si cartierul belgradean. "Ce-o fi cu Skadarlija asta?", mormaiam cu nasul in harta prin centrul vechi al Belgradului.

Si, cum am trecut de Teatrul National din Piata Republicii si de Opera, coborand pe bulevardul Despota Stefana, am dat de o bijuterie de straduta, colorata si boema, afisand cochet un aer dintr-o vreme nedefinita, usor antebelic, un pic frantuzesc, un pic nemtesc, deloc din secolul 21. Ajunsesem pe Skadarska ulica.


Dva bela goluba, La doi porumbei albi - restaurant nou, numit dupa vechea bodega de la jumatatea secolului 19, demolata pe la 1900


Pekara (brutarie) si restaurantul Ima Dana (Sunt zile)

Ulterior mi-am dat seama ca o vizitasem... pe dos. Povestea ei incepea tocmai din capatul celalalt. Acum aproape 200 de ani, la 1830, cateva satre de tigani se aciuasera pe langa zidurile orasului, iar in timp zona a ajuns sa se numeasca Ciganska četvrt, Cartierul tiganilor, dar pe la 1872 numele i s-a schimbat in Skadarska, dupa lacul Skadar despre care va spuneam la inceput.

Putin mai tarziu, la 1880, la coltul strazii a aparut o berarie, apartinand familiei de cehi Bajloni. Natural, in jurul fabricii de bere (care avea avantajul asezarii chiar deasupra unor ape freatice, cu izvoare si fantani) au aparut, ca moliile langa flacara, bodegi, cafenele, restaurante. Fiind atat de aproape de Teatrul National si de Opera, locul s-a transformat treptat in destinatia preferata de palavrageala si intalnire a artistilor, scriitorilor, muzicienilor si jurnalistilor vremii. Iar atmosfera boema a micului Montmartre al Belgradului s-a pastrat pana azi, lucru surprinzator intr-un oras atat de napastuit de istorie.


peretele berariei Bajloni, pictat de artistul P. Krstić

Cele mai multe carciumi, taverne si cafenele s-au deschis in Belgrad la sfarsitul secolului 19, atat de multe incat orasul avea cate un local la fiecare 50 de locuitori. In Piata Teatrului erau 16, pe strada Poenkar 17 cladiri din 40 erau carciumi sau cafenele. Mai erau 12 la poarta Varoš, 11 la Terazije, 7 in Skadarlija, 9 la Slavija si 16 pe strada Dubrovačka. (din "Vechile hanuri ale Belgradului", Dr. Vidoje Golubović, citat de aici)


Restaurantele Tri šešira ("Trei palarii") si Dva jelena ("Doi cerbi"). Tri šešira este cel mai vechi restaurant al strazii Skadarska, deschis in 1864, pe locul unde fusese atelierul unui palarier, de unde s-au pastrat numele si firma.


Foto 4 - la capatul dinspre Cara Dusana, langa berarie, se afla o fantana arabeasca, sebilj, primita cadou in 1989 din partea orasului Sarajevo, reproducere dupa fantana sebilj de pe strada Baščaršija de acolo.

Mai exact ar fi sa spunem ca atmosfera nu s-a pastrat, ci a fost refacuta cu buna stiinta. In 1966, sub planurile arhitectului Uglješa Bogunović, strada a fost facuta pietonala, s-a pavat cu piatra de rau, casele au fost renovate si de atunci a redevenit centru artistic si cultural boem al Belgradului, iar mai recent, atractie turistica. Pe straduta Skadarska se tin vara concerte in aer liber sau poti asculta muzica sarbeasca chiar pe terasele catorva restaurante care au tarafuri. Exista si niste galerii de arta (As, Pierre Montmartre, Ninke), un hotel (Le Petit Piaf), chiar langa casa pictorului Đura Jakšić, cateva magazine si multe, foarte multe cafenele si restaurante, care isi intind terasele pana in strada.

Tare frumos era pe Skardarska, ne-a facut sa ne gandim la vremea lui Caragiale si la Gambrinusul lui. Poate vom reusi vreodata sa-l inviem, si pe el, si vremea boema a inceputului de secol 20, care mai traieste inca in cartierul Skadarlija din Belgrad.

Vezi mai jos mai multe fotografii de pe strada Skadarska:

---