Gedächtniskirche sau biserica memoriala Kaiser Wilhelm

Ori de cate ori trec pe langa Uniunea arhitectilor din Bucuresti, oropsita de opinia publica si denigrata ca fiind o anomalie arhitecturala, imi aduc aminte de biserica memoriala Kaiser Wilhelm din Berlin.

 
sursa foto; ipostaze ale bisericii, la 100 de ani distanta

Biserica veche, azi o ruina, a fost construita in ultimul deceniu al secolului 19 de catre imparatul Wilhelm al doilea, in memoria tatalui sau, Wilhelm intai. A fost ridicata in mare parte din fonduri provenite din donatii publice, si la vremea aceea avea cel mai inalt turn din Berlin - 113m. Terminata si sfintita in 1905, a avut in acea forma o viata foarte scurta, dandu-si duhul intr-un raid aerian din timpul bombardamentului Berlinului, in 1943.

N-a ramas mult timp insa asa, pentru ca dupa razboi, in anii '50, primaria s-a hotarat sa faca ceva cu imensa ruina care se inalta in mijlocul bulevardului Kurfürstendamm - sa o darame. Nu pur si simplu, ci in contextul unui proiect arhitectural care avea sa ridice in locul vechii biserici una noua, din sticla.  

S-a facut concurs public de design, iar dezbaterile publice care au urmat au salvat ramasitele bisericii, care a fost construita intre 1956-1961 si azi e un complex ciudat de cladiri, compus din... dintele gaurit, rujul si cutia de pudra.

Hohler Zahn e ruina, care intr-adevar arata dintr-un anumit unghi ca un dinte cariat, cu flesa ei sparta si cu rozeta lipsa. Lippenstift und Puderdose sunt clopotnita si nava, corpul bisericii. Alaturi de ele este si o constructie plata, o sala memoriala, in care se gasesc mozaicuri, sculpturi si basoreliefuri. Niciunul din acestea nu arata insa cum ti-ai imagina, decat daca imaginatia te duce in viitor, intr-un lacas de cult post-apocaliptic. Toate sunt construite din caramizi de sticla albastra, iar interiorul pare din alta lume:



Christosul care pluteste deasupra altarului e dintr-un aliaj de zinc si cupru, iar crucea mare si alba de dedesubtul sau e din argint batut cu cristale. Peretii navei au 20m inaltime, sunt dispusi in forma de octogon si sunt alcatuiti din peste 21 de mii de caramizi de sticla albastra, al caror design apartine realizatorului de vitralii Gabriel Loire din Chartres.


In ciuda sentimentului contemplativ care te podideste cand privesti in sus in biserica, in momentul in care intrepti ochii in jos, te intorci cu picioarele pe pamant intr-o feerie de buline colorate.

  
Clopotnita are 53 de metri inaltime si 6 clopote de bronz, turnate dintr-un tun francez capturat in timpul razboiului franco-prusac din 1870.

Deasupra intrarii se afla si orga, cu 5000 de tuburi. Cand am vizitat-o noi era ultima zi a anului, intr-o seara geroasa de decembrie, iar atmosfera vibra de sunetele orgii, filtrata prin plasa deasa de ochiuri albastre luminescente. Ne-a lasat cu un sentiment incomparabil celui dat de bisericutele noastre ortodoxe sclipind de aur vechi si de culorile sfintilor din pereti, un sentiment de o puritate stranie.

Afara orasul se veselea in targuri luminoase de Craciun.
 


 

---