Sighisoara pe cai- Domeniul Dracula Danes

Cand am fost invitati initial La Dracu' am raspuns cu reticenta si cu o mare urma de indoiala: unde ne trimiti, ce-ai cu noi, promitem sa nu mai scriem de rau, lasa-ne! Invitatia s-a dovedit a fi mai mult decat prima parte a capodoperei lui Dante si trecea cu lejeritate si peste stadiul de Purgatoriu.

Pacatosilor, Infernul nu este la Dracu'; cel putin nu la cel din Sighisoara unde am fost gazdele lui Dracula Danes pentru cateva zile minunate.



De Domeniul Danes auziseram de ceva timp, dar tot sub titulatura "la dracu'" (promitem ca o sa incercam sa vorbim frumos de acum incolo). Domeniul este format din Hanul Danes, pensiunea si Centrul Ecvestru.

Cele trei centre de agrement si cazare sunt la cativa kilometri de cetatea Sighisoarei, aproape de localitatea Danes. Noi am optat pentru pensiune pentru ca acolo aveau si centru de echitatie.

Daca vrei sa intri cu adevarat in spiritul medieval propus de Sighi, noi spunem ca merita sa dai o fuga si la pensiune si sa-i dai bice ca un adevarat cavaler. Domnitelor, renuntati la pozitia laterala de stat pe cal, luati cravasa in mana si fraiele si invatati sa calariti, nu doar sa va plimbati pe caluti.



Initial am crezu ca a calari va fi floare la ureche. Ne gandeam ca niste animale urbane sunt superioare unor animale de grajd. Sperantele ne-au fost repede spulberate cand, dupa niste plimbari lente la pas, dresorul a strigat "trap" si calul a inceput sa se miste ciudat. Dar, s-o luam treptat, asa cum trebuie sa fie si lectiile de echitatie.

Pentru inceput, trebuie sa faci niste lectii in manej (25 lei/ora) in care inveti principalele comenzi si incerci sa te imprietenesti cu animalul nobil care iti este repartizat. Noi l-am nimerit pe Delphis care stia si comenzi vocale, asa ca ne-a fost destul de simplu sa-i spunem "hai", "stop", "trap" si "pas" cand ne panicam pentru ca al nostru cal prindea viteza.

Toate lectiile sunt supravegheate de un dresor parca rupt din filmele western care te face sa regreti ca ti-ai uitat ciocatele si vesta din piele acasa (ca si cand ai avea asa ceva in sifonier).



Odata ce te obisnuiesti sa stai cracanat (ne cerem scuze, dar chiar asa se sta pe cal) pe un animal de 2 ori mai inalt si mai mare decat tine (daca ai noroc), calaritul devine o adevarata placere. Trebuie sa inveti unduielile calului si sa te misti odata cu el ca sa nu fii in dureri prea mari odata ce ajungi din nou la sol. Trebuie sa inveti sa-l controlezi, sa tii fraiele strans, dar nu prea strans.

Cand faci asta, calul intra in marsarier si da cu spatele; e neplacut sa tot tragi de haturi, sperand ca animalul sa se opreasca si sa te trezesti printre crengile unui copac (noi stim asta pentru ca am patit-o). De asemenea, nu trebuie sa-ti fie mila si sa lovesti calul cu o cravasa primita de la pensiune. Asa cum ni s-a explicat, calul nu va simti durere, dar va sti ca trebuie sa accelereze.

Partea cea mai frumoasa este atunci cand faci un traseu (50 lei/ora) prin munti si te astepti sa-i intalnesti pe John Wayne sau pe Clint Eastwood in plimbarile tale western. Abia astepti sa dai de ei si sa va intreceti la galop pe dealurile si pe platourile largi.



Nu garantam ca ii vei intalni, dar suntem siguri ca te vei simti extraordinar sa fii doar tu si calul in pura pustietate. Rupi si-un fir de iarba pe care sa-l tii tacticos in gura si vei uita ca de fapt apartii speciei de oras si ca in timpul liber esti un urban dependent de tehnologie.

Pe traseu situatia se schimba. Chiar daca tu crezi ca stii totul despre calarie, iti vei da seama ca tot ce ai facut in manej a fost o joaca in cerc. Aici trebuie sa stii cum sa ajuti calul sa urce prin munti, aplecandu-te in fata si trebuie sa stii ca la coborare trebuie sa te lasi pe spate.



Aici te vei folosi de cravasa pentru ca mai toti caii de grajd devin lenesi la un moment dat, asa ca e nevoie de un mic impuls primitiv. Vei afla ca un armasar nu trebuie sa stea in saptele unui alt armasar si ca e nevoie de doua iepe care sa-i desparta ca sa fii sigur ca nu se vor lua la bataie. Dresorul are multe povesti despre batai pe cai, zdruncinari dureroase si intalniri neprevazute cu pamantul. 

Galopul e o treaba periculoasa pentru care e nevoie de mai multe ore de calarie si de o experienta care merge mai departe de doua ore de manej si una de traseu. Chiar daca atunci cand am dat de un platou lin si drept ne venea sa dam bice si sa alergam ca nebunii in natura, dresorul ne-a zis sa o lasam balta.

Calul, cand simte drum bun si posibilitatea de a fugi, pai alearga, nu gluma. Asa ca ne-am abtinut si ne-am multumit cu un trap modest.

Galerie foto.

Cand nu calaream, mergeam in herghelie sa vizitam si caii care n-aveau voie la joaca (pe motiv ca erau mult prea naravasi) sau pe cei care nu fusesera inca dresati. Tot in herghelie erau si ponei care ne tratau tot timpul cu spatele si de care nu era recomandat sa te apropii pentru ca aruncau cu... mai bine nu-ti spunem.

Daca vrei sa te rupi de lume, sa incerci si alt mijloc de transport sau sa te relaxezi alaturi de animale, la piscina sau intr-o crama, recomandam Domeniul Dracula Danes; asa ca, du-te stii tu unde (am promis ca nu mai vorbim urat) si simte-te bine.

Detalii despre cazare, tarife si harta aici.

---