Cetatea Biertan

Andu a fost la cetatea Biertan si ne povesteste cum e acolo. Multumim! Text si foto: Alexandru Stan - Pleonasmaticul


Dupa-masa de vara exagerat de calda, cand imi savuram berea pe o terasa din Sighisoara, suparat de faptul ca in cetate nu mai este apa si ca piesa de teatru din fata catedralei e plicticoasa, ne hotaram sa plecam sa vedem si "altceva". Intram repede pe net si din cateva optiuni alegem sa mergem in Biertan.

Ce e cu Biertan?!? Treci printr-un sat cel putin dubios inainte sa ajungi in Biertan si nu te astepti la prea multe. Tigancile cu multe fuste si sute de galbeni la gat stand pe marginea santului iti zambesc macabru si deja te gandesti cam ce voodoo or fredona in minte ca sa ti se opreasca masina drept in fata santului ei.

Se pare ca nu a functionat orice ar fi zis ele, asa am reusit sa iesim cu bine din sat cu masina in toate mintile. Drumul bun si peisajul frumos spre Biertan insa parca nu mai ajungeam! Soarele apunea, matele chioraiau si Biertan tot nu se lasa vazut (probabil asteptam prea rau sa ajungem la destinatie).

Nu ne mai asteptam la prea mult, dar in Biertan... surprize surprize (fara Andreea Marin): satucul te intampina cu o placut bilingva romano-germana deci incepi sa te gandesti ca are un pic de traditie si poate la niste oameni mai civilizati! Citisem si despre o pensiune "intre zidurile cetatii" asa ca ne-am dus glont spre cetate. Un domn a fost dragut si ne-a indrumat spre pensiune. Nu ne descurcam asa ca mai intrebam un baiat care vindea suveniruri in fata cetatii. Pseudopoliticos si cu juma' de gura, ne spune ca n-a auzit niciodata despre acea pensiune. Hai sa vedem ce-i cu cetatea ca apune soarele si nu mai apuc sa fac poze si ne cazam dupa. Ne descurcam, nu?

Biertan sau Birthälm apare mentionat in anul 1283 intr-un document despre taxele locale. Cu toate astea sunt multe lucruri pe care noi nu prea le stim, insa strainii s-au gandit sa ne-o ia inainte si vin aici in numar exagerat de mare. Prin Evul Mediu Biertan era recunoscut in Transilvania drept un centru foarte important al mestesugarilor, farmacistilor si o zona viticola foarte prolifica. Scoala de acolo era recunoscuta asa ca a devenit si centru cultural.Mai sa fie... si nici nu auzisem de Biertan. Rusine sa-mi fie! In plus a intrat in 1993 in lista UNESCO World Heritage Sites asa ca au si renovat cetatea.

Intram si in cetate gasim o catedrala lutherana foarte frumoasa si 9 turnuri si bastioane. Zidurile circulare in numar de 3 aparau si ele foarte bine catedrala. De ce va intrebati? Pai pentru ca timp de vreo 300 de ani aici a fost episcopul saxonilor din Transilvania.

Am vizitat ce am vizitat dar catedrala era inchisa. Era tarziu, e de inteles! Din pacate se pare ca mai trebuie sa ne si cazam asa ca hai sa mai cautam acea pensiune. O gasim si reusim sa dam si de proprietareasa care sec ne raspunde ca nu are camere disponibile. Tristete. Ramanem pe loc sa vedem ce facem. Apar insa doua doamne saxone cu rucsacii in spate si intreaba de cazare. Foarte voioasa, proprietareasa le invita inauntru pentru ca au camere unde sa le cazeze. Hmmm... strambam din nas pentru ca unii bucuresteni mai inteleg si germana.

Pregatiti sa mergem un alt soc ne loveste: pustiul vanzator de suveniruri trece pe langa noi si intra fix in curtea pensiunii. Acum chiar ca e cazul sa ne miscam fundurile pentru ca ne-am enervat.

Una peste alta, Biertanul trebuie vazut si nu asa pe fuga cum am facut-o eu. Dar mai ales nu trebuie lasati oameni de genul celor intalniti de mine sa descurajeze! E o tara libera, nu?

---