Interviu: Cezar Dumitru - Imperator

Cand te uiti pe harta calatoriilor lui Cezar Dumitru, aka Imperator, simti o admiratie amestecata cu o inevitabila invidie: a calatorit in 73 de tari unde a vazut 651 de locuri pana acum. Cezar Dumitru este un cunoscut om de marketing, ce a lucrat, de-a lungul timpului, la companii precum Procter&Gamble, Alexandrion sau Ursus, unde a fost brand manager. Acum este partener intr-o firma de trade marketing si lucreaza intr-o alta firma de cercetari biometrice.

Cezar a calatorit enorm atat pe cont propriu cat si prin companiile unde a lucrat. Povestile lui sunt nenumarate si e o placere reala sa-l asculti vorbind despre locurile in care a fost sau despre intamplarile la care a luat parte. Blogul lui, plin cu astfel de povesti, dar si cu sfaturi concrete de calatorie, il gasiti aici. Il puteti citi povestind savuros despre Chisinau si Odessa, despre granita dintre India si Pakistan, despre spectacolul Hong Kong-ului, despre Cuba mai putin cunoscuta sau despre India.



Cum ai inceput sa calatoresti?

Totul a inceput cand am avut norocul sa prind o bursa in Olanda in 91-92 cand foarte putini romani aveau sansa sa iasa din tara. Nu vedeai picior de roman in afara. Am ajuns acolo, si am vazut ca toata lumea calatorea. Si mie imi placea, mersesem prin tara, ma rog, aveam 17 ani la revolutie, nu pot spune ca am calatorit de multe ori independent, dar oricum.

Am aflat in Olanda despre Interrail, biletul de tren valabil pentru intreaga Europa. Cat timp am fost la bursa, am calatorit prin zona – Olanda, Belgia, Luxemburg, Germania, Franta.

Apoi, cand m-am intors in tara dupa anul de studii din Olanda, vanam cate o bursa, cate un simpozion, cate o scoala de vara in strainatate. In Romania, nimeni nu stia despre astfel de manifestari. Nu exista internet, nu existau informatii. O singura data am vazut un anunt cu o scoala de vara in ASE in cinci ani de facultate.

Dupa bursa din Olanda, am ramas cu prieteni in toata Europa, la Maastricht erau studenti din toata Europa. Ne scriam scrisori si ei imi spuneau cand auzeau de vreo bursa. Faceam rost de bani, si apoi luam Interail-ul, vize, paravize, era perioada de dinainte de zona Schengen, imi trebuiau vize pentru toate tarile.

Ma duceam doua-trei zile la simpozion, seminar si apoi mai departe. Dormeam pe tren sau la cunoscuti, la prieteni ai cunoscutilor, cred ca de cateva ori m-am “dat in barci” si am cheltuit pe hostel, dar era scump pentru mine, mancam de la supermarket.

Am fost de opt ori cu Interail-ul. Elvetia, Franta in 92, in 94- Italia, Franta, Olanda, in  95 am fost de doua ori – Elvetia cu un seminar, apoi Germania, Franta, Spania, retur prin Olanda, in 97 am fost in jurul Adriaticii si a doua oara in Scandinavia – Norvegia, Suedia, Danemarca, cu opriri in Bratislava si Berlin, in 98 la campionatul mondial de fotbal in Franta, in 99 in Portugalia - Spania – Maroc.



Cum impacai apoi calatoriile cu jobul?

Am calatorit mult cu firma, prin delegatii. Am inceput in 1995 cand eram responsabil de zona Balcanilor la Procter&Gamble. Atunci deschideam tarile, defrisam pietele cu maceta. Eram in marketing, mergeam sa vad si sa inteleg consumatorii, nu existau nici un fel de date.  In Serbia, Bulgaria am fost de 12-14 ori.

Zburam foarte mult, schimbam avioane des pentru ca erau cateva zboruri si niciodata directe. Si acumulam mile in programele de loializare. Milele le foloseam pentru calatorii private. Iar la serviciu, daca mi le planificam din avans, intotdeauna puteam primi 15 zile de concediu (3 saptamani) pentru ca asta era legea romana.

Asa ajungeai sa cunosti mai bine oamenii si culturile, nu?

Da, bineinteles. Am batut Balcanii intr-o perioada foarte ciudata. Am prins razboi in Albania, am calatorit prin Bosnia imediat dupa razboiul civil, m-am dus in Bulgaria cand se prabusise moneda nationala si salariul pe economie era de 4 sau 5 marci. In Albania, zburau noaptea tomahawk-urile peste hotel, toate geamurile erau sparte, cred ca aveau o pasiune ca deasupra Tiranei spargeau bariera sunetului si se auzea de zici ca nu-i adevarat.


 
Erai in siguranta?

Sigur, tot orasul stia ca sunt acolo. Mai erau doar ziaristi si cei de fortele de ajutorare. Am trecut cu vaporul prin Italia ca aeroportul din Tirana era inchis. Poate m-a ajutat ca am fost urmatorul pasager care s-a asezat pe locul unde a stat Papa Ioan Paul al II-lea cand a vizitat Romania.

Papa a venit in tara cu Alitalia si a plecat cu Taromul, intotdeauna zbura acasa cu compania aeriana locala. Imi aduc aminte ca vazusem la televizor ca pleca cu aeronava Alba Iulia. A doua zi, eu zburam la Milano si de acolo la Bari ca sa prind feribotul spre Albania.

Zburam business. Mi-au dat locul 1A, primul cum intri. Cand am luat-o pe pista am vazut ca zbor cu “Alba Iulia” si am zis yeey, stau pe locul Papei ! Am sunat-o  pe mama si i-am spus ca sunt ok, ca nu o sa am nici o problema in Albania, ca am o aura divina, protectoare.

Am fost si de 24 ori in Bosnia, atat in zonele musulmane, cat si in Republika Srpska, dar si in teritoriile croate, am trecut pe jos podul din teritoriul musulman in cel croat in Mostar ca aveam masina cu numere musulmane de Sarajevo si sa nu ne impuste. Hotelul era inconjurat de ruine prin care se demina. Intotdeauna se intampla ceva in Balcani.


 
De obicei mergi in grupuri mici sau mari? Mergi si cu necunoscuti?

Depinde, cum se nimereste. Cred ca maxim am fost noua in Peru. E o destinatie cu probleme de securitate. Era inca deceniul Fujimori in timpul caruia se imbunatatise securitatea personala, dar oricum, riscurile erau ridicate. E adevarat, nu mai erau atacuri armate, dar erau hoti. In autogara stateam in cerc, cu bagajele in mijloc sa nu le fure cineva, stateam de sase si cand se oprea autocarul in autogari, coboram cate doi sa pazim bagajele sa nu faca pasi.

Eu, fiind activ pe forumul Softpedia, am mai plecat cu oameni pe care nu-i cunosc. Cand am scris pe forum ca ma duc in Iran, a raspuns cineva ca ar dori sa mearga in Iran cam in aceeasi perioada, am zis da, veniti cu noi. La fel si cand am fost in Filipine. Cineva de pe forum mi-a zis ca ar veni si ea impreuna cu prietenul. Ei erau din Timisoara, am tinut legatura prin mail si telefon si ne-am vazut pana la urma doar pe aeroportul din Paris, voiau sa zburam impreuna spre Guangzhou.

De acolo am gasit un low cost pana la Manila. Era un fel de Air Asia a Filipinelor, Cebu Pacific. Super tare! Cei mai tari entertaineri. Nu au filme, nu au jocuri pe ecranele de pe scaune, dar faceau concursuri de karaoke in avion. Seful de cabina canta, spunea bancuri, chema oamenii sa cante, organiza concursuri, de exemplu cine are la el poza soacrei. Dadeau premiu o prostioara, un colac, un breloc. Nu aveau instalatie de karaoke, iti dadeau microfonul cu care seful de cabina face anunturile si competitorul canta, impreuna cu restul avionului.



Ai patit ceva in vreo excursie?

Nu. Nu mi s-a furat, nu am pierdut nimic, aura Papei m-a protejat in continuare.

Ce parere ai de frica, mai ales a romanilor, de a calatori in locuri indepartate sau mai putin turistice?

Asta incerc eu sa demontez pe blog. Vreau sa le spun ca poti calatori ieftin. Inainte, de acord, costa enorm sa mergi nu stiu unde. Acum zborurile sunt accesibile, mai ales spre Asia de Sud.  Dar, prejudecati exista in continuare.

Ce inseamna vacanta pentru multi? Se duc la Paralia Katerini in all inclusive si stau cu burta la soare sau merg cu ghid si excursie organizata. Sincer, nu imi place, nu prea pot sa stau locului prea mult si in plus sunt in vacanta, vreau sa fac ce vreau… daca vreau sa fluier, fluier !.

De fapt, am mers o data cu grupul, la un revelion, la Budapesta, nu aveam nimic aranjat desi era sfarsit de decembrie si a venit un coleg la birou cu cinci zile inainte de plecare ca e o super oferta la 200 de dolari la agentia C&D Partner. Hai! Am plecat sase colegi. Dar super oferta a fost mult prea de succes. Agentia de voiaj vanduse mai mult decat putea duce. Asa ca excursia a fost un super haos, oamenii asteptau in pensiuni sa se stranga toate autocarele, iar reprezentantul local al agentiei era clar depasit de situatie.

Eu insa stiam Budapesta si cei din trupa mea nu stateam dupa nu stiu ce tur organizat. Dimineata, ii lasam pe restul frustrati sa astepte autocarul, noi luam troleibuzul si mergeam in oras, ne distram, iar cand ne intorceam seara la pensiune gaseam o atmosfera de razboi. In principiu, dupa ce turistii asteptau vreo ora si ceva pana sa apara reprezentantul, erau urcati in autocar si dusi la un mall si ii lasa pe acolo, ca doar nu era sa te plimbi cu 200 de oameni sa le arati Budapesta.

Culmea frustrarii a fost cina de revelion. Mancare cam proasta si putina, locatia cam naspa, dar mult dans. Noi dansam cu ospatarii sau ospataritele si restul stateau mofluzi la masa ca nu le-au venit sarmalele.
A doua zi dimineata pe la 10, toti turistii enervati in receptie. Autocarul era acolo, la noi era o profesoara de romana insotitor de grup care plangea ca nu stie nimic despre Ungaria si toti il asteptau pe unicul ghid.

Vin doi la mine sa merg eu cu ei si sa-i ghidez. Asa ca am luat autocarul si i-am plimbat prin oras. Am o poza cu mine povestindu-le in fata catedralei Sfantul Stefan povestind istoria cladirii si ghida care lua notite. Nici soferul nu stia Budapesta, nici eu nu stiam cum e cu masina, mersesem doar cu transportul in comun sau pe jos.

Am facut vreo trei ture si mereu ziceam: si acuma parlamentul pe partea dreapta. Pana la urma ne-am descurcat, am facut stanga peste linie continua si am ajuns la hotel. Asta a fost experienta mea de package tour.


 
Nu vreau sa te intreb cate sute de mii de poze ai...

Am multe. Am o biblioteca intreaga de poze clasice pe hartie, doar din 2005 am aparat digital, plus un sertar intreg cu dvd-uri. La inceput pe vremea aparatelor de fotografiat clasice, printam pozele in strainatate in ziua de dinainte sa ma intorc in Romania, era mai ieftin si calitatea mai buna. Veneam cu rucsacul plin de carti si fotografii din calatorii.

Unde te-ai mai duce?

Am o lista mare. Pe unde am ma fost, am niste locuri preferate: Venetia, in Ohrid, Macedonia as mai merge, am fost o singura data, in 98. Anul asta ma gandesc la Islanda o saptamana. Nu prea am timp de chestii mai lungi, poate la iarna. La Sicilia ma mai gandeam. Sau prin Caucaz – Georgia si Azerbaijan.

Asta vara am plecat o luna - Malaezia, Brunei. Kuala Lumpur nu mi se pare ceva iesit din comun, nu e nici Singapore, sa zici ca e orasul viitorului, dar nici Asia nu e, nu e Bangkok. Nu e nici car, nici magar, dar au Air Asia, principala linie aeriana low cost din zona.

As vrea sa mai merg in Mali, In Africa de Sud, in Namibia, la Cascada Victoria, intre Zambia si Zimbabwe, in Asia as vrea in Laos, Vietnam si Bhutan. Apropos de Bhutan, am o poveste. In India, diversi indivizi vin mereu la tine si-ti spun "Hello, sir. Where you from? Nice country"... si asa mai departe. M-am enervat la un moment dat si i-am zis ca sunt din Bhutan. Nu se poate, mi-a zis respectivul. I-am zis ca sunt fiul adoptiv al regelui si al treilea in linie la coroana. L-am lasat cu gura cascata.



Ai fost si in Africa, nu?

Am fost putin. Maroc, Tunisia, Kenya, Tanzania. In Kenya am fost opt prieteni printr-o agentie din Nairobi in safari. Am cerut oferte de la mai multe agentii locale de safari, mi-am facut apoi un traseu propriu si le-am dat mail: asta vreau sa fac, ce imi oferiti? Am primit oferte de la aproape 20 agentii si am ales ce mi s-a parut ca este cea mai buna oferta: 2000 dolari timp de 14 zile prin vreo 7 parcuri nationale din Kenya si Tanzania.

Am mers prin agentii pentru ca prin parcurile nationale nu mergi pe jos, de capul tau, ca te intalnesti cu leul. Asa ca am mers doua saptamani in Parcuri nationale, vazand si fotografiind lei, leoparzi, gheparzi, girafe. Am stat in hoteluri de lux, in savana. In safari, sunt doua tipuri mari de cazare: camping tours, unde dormi in cort in diverse locuri special amenajate. Varianta mai scumpa e sa stai in aceste lodge-uri, unele de mare lux, dar eco friendly, multe din ele construite doar din lemn si materiale de constructii locale.

Cea mai ieftina oferta pentru doua saptamani in lodge-uri era 2000 de dolari. Varianta camping safari era 1600, deci diferenta nu era mare. Business-ul era al unor indieni. O mare parte a economiei acolo e detinuta de indieni, care au fost adusi de britanici in perioada coloniala. Au ramas in Africa si acum au business-uri. Lodge-urile sunt cam ale lor, deci daca mergi la agentie Indiana poti primi niste super preturi, pentru ca patronul lodge-ului e vreun var, vreun nepot.

Dupa terminarea safariului, o parte dintre noi a mers acasa, iar ceilalti am luat autobuzul spre Zanzibar via Dar es Salaam. Autobuzul avea o trapa care, mergand baiatu’ tare, a zburat. A reusit sa opreasca, pana ne-am intors, localnicii furasera deja trapa. A negociat soferul cu seful de sat si nici asa n-a gasit-o.

Revenind la Kenya, Nairobi  este poreclit Nairobbery. Exista aici un asa-zis perimetru de securitate. Sunt patru bulevarde mari care formeaza un dreptunghi si acolo este relativ sigur ziua. In mijlocul acestui punct de securitate era Hotelul Hilton Nairobi. Aici am stat, pe puncte de loialitate.

Noaptea nici macar in perimetru sigur nu mai era sigur, am luat un taxi si am mers la un restaurant pe care il vedeai din hotel, era la nici 300 metri. Pe drum, era plin de figuri ciudate si pasari de noapte.
Tanzania in schimb, este safe. Au avut regim socialist si nivelul criminalitatii este semnificativ redus. E acelasi popor cu kenyenii ,vorbesc aceiasi limba - swahili, doar ca unii au fost socialisti, iar ceilalti, capitalisti.

Diferenta e ca de la cer la pamant. Prin Tanzania, exista blocuri comuniste ca la noi, dar mi s-a parut mult mai bine ca in Kenya. Timp de o zi, am fost singur prin Dar es Salaam si nu mi s-a parut nici o secunda ca nu ar fi safe. N-am avut nici o treaba.



Si America de Sud?

Din cate stiu in Chile, e foarte safe, Peru e undeva la mijloc. Mi-ar place sa ma duc prin Galapagos sau in Insula Pastelui. N-am vizitat decat Peru si am stat vreo trei zile in Venezuela.

Socotra nu, apropos de insule ciudate?

E complicat. Poate prin Somalia (rade). Mi-ar place sa ma duc, dar zilele acestea e mai complicat sa calatoresti in Yemen. Ca veni vorba de Somalia. Putina lumea stie – Somalia este impartita de fapt in trei tari independente – Somalia propriu-zisa care e macinata de razboi civil, Puntland acolo unde sunt celebrii pirati, iar zona de nord-vest, Somaliland este o oaza de liniste.

Somaliland are guvern propriu, parlament, lupta sa fie recunoscuti la nivel international. Daca vizitezi Somaliland, desi este o zona linistita, ca extra security primesti un soldat inarmat care sta permanent cu tine. Am citit ca e ok sa merg si sa vizitezi Somaliland, mai putin in unele provincii de la granite cu Puntland-ul, tara piratilor.

La ce te uiti? Oameni, istorie, arhitectura? Intalnesti oameni faini?

La toate. Imi place sa ma duc in zone incarcate cu istorie. Mai am si alte hobby-uri, unul e sportul, fotbalul mai ales, altul e istoria. Am fost la diverse competitii sportive, am fost la Campionatul Mondial din Franta 98, la Euro 2008 in Elvetia, la Olimpiada de la Beijing, dar si la Mondialele de Atletism de la Osaka. In 98, la Coupe de Monde cred ca eram singurul roman venit din tara si nu eram parte dintr-un package tour.

Cand calatoresc, imi place sa observ si societatea respectiva, relatiile inter-umane, sa inteleg mai multe despre ce se intampla acolo si mai ales de ce. In Europa, inclusiv in Romania, civilizatia musulmana este tratata extrem de superficial, exista niste preconceptii gresite…

De fapt preconceptiile sunt de ambele parti – europenii se uita la arabi ca la niste fanatici care fac atentate si isi chinuie femeile, arabii au senzatia ca toate europencele sunt curve si dupa primul zambet se vor arunca in patul celui care zambeste… e drept Hollywood-ul are o mare contributie la imaginea aceasta.

Ma uit de asemenea la atmosfera locului, la ce sentimente am cand sunt acolo, sunt impresii subiective. Uite, mie mi-a placut Cairo, cu tot haosul si nebunia lui. Imi exprima un oras dynamic si tanar. Majoritatea celor care l-au vizitat spun ca e haos, imputiciune si daca n-ar avea piramidele n-ar fi nimic de capul lui. N-as zice asta… dar trebuie sa-l descoperi incet incet si nu dintr-un autocar care a plecat la 2 dimineata din Hurghada.

Hai sa-ti mai zic niste lucruri probabil surprinzatoare. Ceausescu m-a ajutat in cateva cazuri. De exemplu, suntem unica tara exceptand vecinii care nu ar nevoie de viza in Tanzania. Probabil autoritatile tanzaniene n-au aflat ca noi am trecut la alt regim. Toti europenii plateau 50 dolari viza, romanii nu.

In Amman, in Iordania, stiam cat ar trebui sa ma coste taxi-ul pana la aeroport si cat pana la autogara. M-am cautat prin buzunare si mi-am dat seama ca nu am destui bani pana la aeroport, asa ca am hotarat sa iau un taxi pana la autogara si de acolo autobuzul mai departe spre aeroport. Am oprit un taxi si i-am zis  sa ma duca seara la autogara, ca de acolo iau autobuzul spre aeroport. Ma inteleg la pret, urc in taxi.

Soferul ma intreaba de unde sunt. Romania. Soferul era palestinian. Stia multe despre Ceausescu, la un moment dat imi spune: “Stiu ca pentru voi, Ceausescu a fost rau, dar pentru noi, palestinienii a fost foarte bun, a incercat sa ne ajute, nu a reusit, dar spre deosebire de multi altii, el chiar a incercat”. M-a transportat gratis la aeroport, desi era trecut de miezul noptii.

Vorbind de interactiunea cu oamenii, In Iran, din Teheran, voiam sa ne ducem intr-un orasel numit Kashan. Exista o statie de metro care deservea autogara, dar era o statie mare si nu am iesit pe unde trebuia. Ne uitam in stanga si in dreapta sa ne lamurim unde suntem. Vine cineva care ne zice ca banuieste ca vrem la autogara. Confirmam, asa ca tanarul respectiv pleaca cu noi spre autogara. Ne intreaba unde vrem sa mergem.

Dupa ce afla ca la Kashan, ne duce la casa de bilete pentru Kashan. Era o mica inghesuiala, noi cu rucsacii in spate, asa ca s-a bagat el si ne-a cumparat bilete… Eram 4 oameni. Cand sa-i dam banii, da sa plece.. N-a vrut sa ia banii, ca si pe el il ajutasera oameni de-a lungul timpului. Nu a asteptat sa ne lamurim. A fugit. Si 4 bilete costasera cam 10 euro, o suma destul de mare. Chiar si in Bucuresti, cine da 40 lei la niste straini necunoscuti ?


 
Unde nu ti-a placut?

Nu pot sa zic chiar ca nu mi-a placut pe vreundeva. Peste tot gasesc lucruri interesante. Exista insa tari despre care cand sunt intrebat daca e frumos, mai repede spun ca e o exprienta… Pentru ca experienta este mult peste monumentele care le vezi. Uite India – e o mare experienta pentru ca este atat de polarizanta – locuri incredibile combinate cu locuri de un jeg absolut. In India am vazut poate cele mai incredibile monumente din lume.

Taj Mahalul seara cand apune soarele si isi schimba culorile este incomparabil. Agra in schimb e cel mai jegos oras pe care l-am vazut vreodata. E o enclava civilizata pe undeva prin oras, dar atat, acolo sunt hotelurile pentru turistii care vin doar pentru Taj Mahal. Restul orasului e ingrozitor. Mai ales India de Nord e o mare provocare, in Sud e mult mai curat si civilizat, au sosele… Dar nu au monumentele Nordului…

Teoretic, in conditii de jeg, am un avantaj competitiv: nu am simtul mirosului. Dar chiar si asa -  cand am aterizat in Delhi era ceata, nu vedeai nimic, dar ne-a lovit un miros inca din avion cand eram in aterizare, la cateva sute de metri deasupra solului – incredibil! Pana si eu am simtit.

Cand am ajuns la hotel in Paharganj (6 euro  camera single cu baie proprie) am fost primit ca un rege. Erau 50 de angajati la cateva camere. Am facut un calcul scurt si am ajuns la concluzia ca era imposibil sa le dea nici un salariu. Traiau din bacsisuri.

Iti faci vaccinurile inainte sa pleci?

Da, le-am facut inainte de Africa, erau obligatorii si sunt valabile mult timp. Iau si pastile de malarie cand e cazul.



Cu ce te intorci?

Imi cumpar carti, zeci de carti, vin cu bagajele pline. Multe sunt piratate. Cand am fost in India, prima carte pe care am luat-o a fost “Copiii din miez de noapte” de Salman Rushdie. De fapt, cautasem “Versetele Satanice”, dar toti librarii mi-au spus ca e interzisa in India.

In timpul calatoriei, eram pe aeroportul din Udaipur, luam zborul spre Mumbai, o prietena cu care calatoream remarca – “Ala nu e Salman Rushdie?” Ba da, el era. Era prima lui vizita in India dupa multi ani. Ma duc la el cu cartea. O vede, imi zice “this is a pirated copy”, dar o ia si semneaza.

Cand a venit in Romania in noiembrie, m-am dus si eu, la targul de carte Gaudeamus unde avea o sesiune de autografe. Mi-am luat doua carti atunci si in timp ce le semna constiincios, ii spun "Stiti, mi-ati mai dat un autograf, pe aeroportul din Udaipur, in ianuarie 2004 cand ati vizitat India". Si el isi aminteste: "yea, right, it was an Indian version".

Am cumparat probabil mai bine de 100 de carti de pe unde am fost. O carte cu adevarat speciala am gasit-o in Bangkok. E un Lonely Planet - Eastern Europe editia 1988. E istorie pura. Citind-o, mi-am adus aminte de atatea lucruri pe care le-am uitat.

O adevarata calatorie in timp si printre amintiri. Pentru Lonely Planet, cartea a fost un dezastru financiar, s-a facut investit in research, s-a publicat, pana a ajuns sa se vanda s-au schimbat toate regimurile din Europa de Est. Devenise complet irelevanta pentru travel. Dar o consider o carte de istorie. E super tare! E scrisa cu soparle, citesti multe lucruri printre randuri. Cred ca si asta e motivul pentru care imi place.

Ma intrebi de ce Lonely Planet s-a auto-cenzurat. E simplu, o fac si astazi in cazul regimurilor dictatoriale. Daca critic ape fata regimul, ghidul este interzis si poate fi confiscat la vama,,, astfel nu prea poti s-o folosesti cand vizitezi respectiva tara. Au fost cazuri cu Belarus, Malawi sau Myanmar, cand LP a fost interzisa.

In Malawi, o cautau in mod special ca il facusera pe dictatorul din respective tara africana cu ou si cu otet. Asa ca exista un ordin ferm de confiscare a oricarui Lonely Planet la frontier. Asa ca exista cazuri in care chiar si Lonely Planet-ul se auto-cenzureaza.

Daca te-ar intreba cineva care nu a fost niciodata in afara Europei unde sa mearga, ce i-ai zice?

Bali. E rezonabil, nu e socant ca India, dar e totusi Asia, are flavour de Asia, e civilizat, e curat, gasesti mancare europeana. Si in plus este locul de pe Pamant care mi se pare cel mai apropiat de cum imi inchipui eu paradisul. In plus, e loc pentru fiecare – e plin de backpackeri in Kuta, dar exista si statiuni dedicate exclusiv package tour-urilor. Ofertele de la agentiile romanesti sunt fix in aceste statiuni foarte scumpe. In schimb, daca te duci in Bali in mod independent, gasesti numeroase locuri foarte tari de backpacking, ieftine, unele chiar hippie.

Sursa fotografii: Cezar Dumitru, Imperator Travels, preluate cu permisiunea autorului.

---